Pentru unii, pronuntia acestui cuvant poate duce cu gandul la locul unde revin in fiecare seara dupa o zi de munca si se pot relaxa.

Pentru altii, “Acasa” poate evoca un loc pe acest Pamant unde s-au nascut si au copilarit, unde erau inconjurati de parinti, bunici, frati, surori, prieteni.

Dar pentru tot restul, “ACASA” este cuvantul care nu aminteste de nici una din cele de mai sus. Ci de altceva. Ce nu poate fi definit. Poate un loc, poate nu. Poate o dimensiune sa spatiului, timpului. Poate undeva de unde toti ne-am nascut si avem originile dinainte sa venim pe acest Pamant. Un loc unde totul era bine, unde era doar Iubire. Nu exista rautate, furie, tristete, frica, invidie, razbunare, distrugere. Disperarea dupa supravietuire.

Doar o stare de BINE.

Permanenta. Unde eram inconjurati de iubire, scaldati in ea. O dragoste eterna, fara limite, fara sfarsit. Acceptare totala. Fiinte dragi care ne inconjurau cu aceste minunatii.

In timp, toti ne vom intoarce acolo. Si se va simti ca o eliberare. Toate poverile le vom da jos. Tot ce e rau va fi lasat in urma. Vom fi liberi, cu adevarat.

Dar, pana atunci, va ramane doar dorul.

De ACASA.