Suntem creati din 2 parti: materie si energie. Trup si suflet. Ambele coexista in acelasi ambalaj, imbinate in asa fel incat sa fie compatibile. Doar ca…. sunt extrem de diferite.
Managerul trupului este Mintea. O putem numi si Ratiunea sau Creierul. El este centrul de comanda, cel ce sta la volanul trupului. Dispune de informatii obtinute in experientele celor cateva zeci de ani pe care i-am trait in aceasta lume, dar si de informatii transmise pe linie genetica, prin ADN, de la generatiile anterioare. Rolul sau principal este acela de a ne tine in viata si de a supravietui.
Managerul sufletului este Intuitia. El este cel de-al doilea sofer, ca sa zicem asa. Intuitia, numit de unii “gut feeling”, dispune de informatii acumulate poate pe parcursul a milioane de ani de calatorii ale sufletului prin univers, pe care mintea constienta nu le poate intelege. Intuitia este responsabila de evolutia noastra ca suflet, spiritualitate, energie.
Asadar, avem 2 soferi in cabina unui singur vehicul. Dar toata lumea stie ca o masina nu poate avea doi soferi concomitent. Asadar, fac cu schimbul. Cand unul e obosit, celalalt preia controlul. Soferul principal ar trebui sa fie mereu Intuitia, pentru ca dipune de atat de multe informatii incat comparatia sa cu Mintea s-ar asemana cu a compara o plaja cu un graunte de nisip. Doar ca in lumea in care traim este atat de mult stres care ne tine in modul de supravietuire, incat tindem sa folosim preponderent mintea pentru a lua majoritatea deciziilor din viata. Asa ca Intuitia ramane sofer de rezerva, neexersata suficient spre deloc. Unii oameni se nasc si mor fara sa stie sa si-o foloseasca. Cand acest lucru se intampla, viata este traita limitat, in modul de supravietuire, iar evolutia este minima si in unele cazuri chiar 0.
Iar acum ca am explicat cum functioneaza cei 2 soferi, sa revenim la subiectul principal.
Uneori Viata ne trimite intamplari sau oameni destinati sa ne-o schimbe. In bine. Intr-un mod pozitiv, pentru a ne ajuta sa evoluam, sa crestem.
Fiind in modul –supravietuire, prima noastra reactie e sa respingem imediat orice persoana sau experienta care ne provoaca disconfort ori suferinta. Si chiar si in conditiile in care vedem semne concrete si pozitive de evolutie spirituala.
Cand se intampla asta, o bucata importanta din evolutia ce ne este predestinata se pierde. Respingem acea experienta, respingem omul – care e catalizatorul declansarii suferintei noastre – respingem evolutia. Ignoram intuitia care striga in noi cu vocea Sufletului sa ramanem acolo. Alegem siguranta, linistea deoarece tumultul disconfortului este prea mult pentru noi. Iar in acel moment alegerea este facuta. Acel lucru dupa care sufletul striga si intuitia ne trimite semne repetate – se pierde.
Dar, uneori, se intampla un pic altfel.
Pentru cei care au invatat sa-si exerseze intuitia si sa si-o asculte, drumul este un pic mai lung. In functie de cum sunt schimbati soferii este determinat parcursul. Astfel, daca sunt ascultati in mod egal, parcursul este ca un zig-zag, cu mers inainte dar si intoarceri din drum, iar destinatia pare sa fie departe. Cu cat este increderea pusa mai mult in intuitie, cu atat parcursul e mai lin, drumul mai drept, iar evolutia spirituala si invatarea din experiente se petrece mai usor. Si cu atat mai usoara este viata.
Punerea increderii in Minte insa limiteaza evolutia si ne mentine in modul-supravietuire. Toate deciziile luate de ea sunt facute sa ne tina in confort, in siguranta. Cand durerea experientelor devine prea intensa, mintea preia controlul si incepe sa lucreze la capacitate maxima. Pentru a opri acea experienta dureroasa, incepe sa despice fiecare bucatica din ea in bucatele mai mici pentru a dovedi ca nu ne este propice. Atunci are loc cautarea proverbialului “nod in papura”. Care e, desigur, gasit. Iar daca este unul mic, mintea il amplifica exponential pana devine atat de gigantic incat pare sa fie cel mai serios motiv din lume pentru a opri acea experienta. Iar noi, fara sa ne dam seama, cand alocam energie gandurilor deoarece Mintea este in scaunul soferului, apare efectul de bulgare care daca nu este oprit la timp devine scapat de sub orice control.
Iar daca nu este gasit, nodul in papura este inventat de minte – care, reamintim, vrea cu tot dinadinsul sa opreasca acea experienta evolutiva dureroasa. Iar noi, vulnerabili de la durere, ajungem sa credem acele inventii ale mintii si sa le integram in realitatea noastra – oricat de incredibil ar parea!
Iar cireasa de pe tort: Atat de fierbinte este credinta noastra in acele inventii ale mintii, incat nici nu ne dam seama ca sunt inventii, ci le consideram realitati.
Cu cat lasam mintea mai mult in scaunul soferului, cu atat mai mult vom sta pe loc evolutiv. Cu cat alocam mai multa energie gandurilor care incearca sa ne faca sa oprim experienta evolutiva dureroasa, cu atat reconfirmam Mintea ca sofer principal, iar ea ne va dicta viata si va face tot ce ii sta in putinta sa ne mentina intr-un confort caldut, cu cat mai putina durere dar si cu cat mai putina evolutie spirituala.
Acesta este iadul auto-indus.
El poate fi tradus prin trairea unor experiente in care catalizatorii sunt alti oameni. Acei oameni sunt trimisi pentru a te ajuta sa cresti, iar intuitia iti confirma acest lucru, pentru ca esti inexplicabil atras spre ei. Dar daca in timpul acestor experiente lasam Mintea in scaunul soferului, ori respingem din prima acei oameni, ori va fi un du-te-vino epuizant pe parcursul unei perioade mai scurte sau mai lungi de timp, un rollercoaster de emotii si de schimbare a Mintii cu Intuitia si invers, atat de dese incat efectul este unul de vertigo si care sa ne faca sa iesim cat mai repede de acolo.
Asa ca in loc sa ascultam intuitia si sa il lasam pe acel om sa ne ajute, ii vorbim urat, il ranim si il trimitem la plimbare. Nu ne dam seama ce facem , chiar credem ca facem un lucru bun pentru noi, insa este exact opusul. Iar apoi facem alegeri confortabile, care sa ne ofere perioada de liniste pe care ne-o dorim atat de mult dupa zbuciumul creat de minte. Alegeri confortabile – de cele mai multe ori neinspirate – care ne tin departe de evolutie, de oamenii cu care putem crea conexiuni profunde. Alegeri de oameni sau experiente de fatada. Fara efect semnificativ pe termen lung. Alegeri ale mintii, care sa ofere iluzia de siguranta.
Iar cu totii stim cat de multumiti suntem de aceste alegeri.
Ce e de facut pentru a evita iadul auto-indus?
Sunt doar 2 pasi de urmat.
1. EXERSEAZA-TI INTUITIA. Invata sa faci distinctia intre vocea ei si vocea mintii. Intuitia iti spune mereu care e drumul cel mai bun, directia de urmat pentru evolutia ta ca Om si Suflet, fara sa fundamenteze in vreun fel. Mintea insa iti spune mereu care e cel mai scurt drum spre confort/siguranta/supravietuire (iar supravietuirea de fapt nu este in joc in 99,9% din cazuri), facand statistici, calcule si despicand firul in patru
2. CAND SIMTI O ATRACTIE IREZISTIBILA SPRE O EXPERIENTA SAU UN OM, MERGI IN ACEA DIRECTIE. De obicei ai sentimentul ca trebuie sa traiesti ce e acolo si ca urmeaza o conexiune profunda cu acea persoana, care in mod sigur va detine un rol important in viata ta.
Tine minte!
Granita intre Minte si Intuitie este foarte delicata si uneori atat de fina incat pot fi usor confundate una cu alta. Invata sa faci distinctia intre ele si sa le cunosti pe ambele, exersandu-ti puterea de observare.
Acesta este drumul spre evolutia ta ca Om si cel mai scurt si mai lin pentru a nu suferi.
Ce alegi?