Batranul si barba


Eram ieri intr-un hipermarket din Bucuresti, la baie. Ma duc spre una dintre chiuvete sa ma spal pe maini, si cu coada ochiului vad in stanga mea o persoana care facea niste miscari ciudate, mai atipice si care nu prea pareau sa aiba legatura cu spalatul pe maini.

Ma uit la el in oglinda. Era un batran, de cam 80 ani, slab, un pic mai scund ca mine, cu parul alb, dat pe spate. Fruntea si pielea de pe fata erau incretite de trecerea anilor, iar barba deasa si alba era crescuta de 2-3 cm. Tinea in mana dreapta un aparat de ras de unica folosinta, iar in mana stanga un sapun cu care incerca sa faca spuma pe fata, pentru a se barbieri.

Asta facea! Incerca sa se barbiereasca!

Am mai vazut asemenea imagini de-a lungul timpului, cu oameni ai strazii care se spalau ori barbiereau la toalete publice din hipermarketuri ori McDonald’s-uri, dar aici era ceva diferit. Batranul nu parea om al strazii, nu mirosea ca ei. Intr-adevar, nu mirosea nici frumos, avea mirosul specific al batranilor care dupa varsta de 70-80 ani nu mai pot sau nu mai au motiv sa se ingrijeasca de igiena personala ori de imbracaminte, precum o faceau in tinerete.

Il priveam cu coada ochiului in oglinda, cu mare grija sa nu il deranjez. Isi daduse cu sapun pana si pe gulerul camasii si avea o bucatica de sapun si in ureche, iar mainile nu il mai ascultau cand incerca sa dea cu lama pe fata. Din motivul asta, reusise sa se rada doar pe obraji, la perciuni si mustata, dar cu mare greutate si cu portiuni de par ramase neindepartate. Se vedea ca ii e greu.

Deodata aud o voce indreptata spre mine: “Fiti amabil, puteti sa imi dati si mie de 2 ori cu aparatul asta?”

Era el. Ma ruga sa il ajut. Am ramas un pic blocat. Nimeni nu ma rugase vreodata sa il ajut sa se barbiereasca, si nici nu facusem vreodata asta pentru altcineva. Dar aveam un sentiment bun legat de a face asta, si intuitia imi zicea sa trec la treaba.

Si am trecut. Timp de cam 20 minute am barbierit cat am putut de bine omul care imi putea fi bunic. Nu a fost usor, pentru ca in loc de spuma de ras aveam doar sapun, aparatul nu prea taia bine, pielea era destul de denivelata si isi pierduse demult elasticitatea, iar barba era foarte deasa si tepoasa. Am finisat zonele pe care el le omisese, mai greu accesibile, de la perciuni si pe langa mustata, si am luat de la 0 partea de dedesubtul barbiei, care a fost cel mai dificil de indepartat.

In timp ce faceam asta, am auzit cateva exclamatii, printre care pot sa enumar “Doamne, s-a facut lumina!”, “Sa va dea Dumnezeu sanatate, dumneavoastra si familiei!” sau “Nu pot sa cred ca am facut-o si pe-asta!”

Intr-un final, cand am considerat eu ca treaba se ridica la standardele mele, i-am spus ca am terminat si ca se poate spala pe fata. Spalandu-se, se tot pipaia de parca nu-i venea sa creada cat de fina e pielea, si imi multumea continuu, de parca ce facusem nu era nici mai mult nici mai putin de o minune.

Mi-a mai multumit inca o data, mi-a strans mana cu putere si m-a salutat in stil militaresc, ceea ce m-a convins ca era veteran de razboi, apoi am plecat, nu inainte insa de a ii cere permisiunea sa fac o poza cu el.

Nu pot exprima in cuvinte bucuria pe care am simtit-o cand am plecat de acolo. Parca oferisem cuiva un motiv sa traiasca, asa de intens se simtea. Coborand scarile, parca pluteam.

Incredibila viata asta, cum te surprinde cand te astepti mai putin, cu lucruri frumoase.

Daca vei avea vreodata ocazia sa faci un bine, asa cum mi s-a oferit mie in baia din hipermarket, profita de ea. Fara sa iti dai seama, poti fi catalizatorul unei schimbari extraordinare in viata cuiva. Iar satisfactia e gigantica. Multumesc, bunicule, ca mi-ai dat voie sa te barbieresc.

Advertisements

22 de motive pentru care iubesc cainii


  1. Cainii nu au buzunare in care  sa care chestii. Si chiar daca ar avea, nu ar putea sa bage nimic in ele.
  2. Cainii nu au haine. Umbla in curul gol pe strada si n-au nici o treaba.
  3. Nu se supara daca te vad umbland dezbracat prin casa. De fapt, nici nu se mira. Li se pare normal.
  4. Nu au genti, portofele, borsete, sacose, valize, trolere, pungi. Ca n-au cum le cara.
  5. Nu stiu sa conduca. Stiu sa alerge.
  6. Nu fac curatenie.
  7. Nu au grija de dieta lor si nici de sanatate.
  8. Nu se uita la televizor.
  9. Nu beau, nu fumeaza.
  10. Nu vorbesc la telefon, nu stau pe facebook.
  11. Nu stiu cat e ceasul.
  12. Nu poarta masti. What you see is what you get.
  13. Nu tin suparare. Au memorie scurta.
  14. Nu au casa. Ca nu stiu sa construiasca. Dar totusi primesc una de la oameni.
  15. Nu au bani. Dar primesc tot ce au nevoie.
  16. Nu stiu sa scrie si sa citeasca. Dar, cumva, inteleg ce li se spune, si se inteleg unii cu altii.
  17. Gusta cu pofta din viata. Alearga de parca ar fi ultima zi din viata lor. Mananca cu pofta. Se bucura din te miri ce.
  18. Nu muncesc. Ca nu stiu cum, nici n-ar avea pentru ce si nici CV n-au.
  19. Nu stiu sa faca credite. Nici nu s-ar incadra, ca n-au vechime in munca.
  20. Nu se streseaza pentru ziua de maine. Se bucura de tot ce primesc, orice ar fi.
  21. Fac sex, mananca, se joaca, dorm. Cam asta e, pe scurt, viata lor. Si e buna.
  22. Te accepta asa cum esti: urat, frumos, gras, slab, agramat, mofturos, rational, betiv sau prost.

De ce oamenii buni si-o iau?


de ce oamenii buni si-o iauUn om bun intotdeauna va vedea bunatatea in jur.

Pentru ca vede in exterior ceea ce este el in interior.

Va vedea bunatatea chiar si intr-un om rau, sau pervers, sau siret. Daca omul rau are un singur moment de sclipire de bunatate in ochi intr-un an de zile, omul bun i-o va observa. Se va duce spre omul rau, il va strange in brate, si ii va incuraja bunatatea sa iasa la iveala. Stiind de la bun inceput ca in mainile omului rau, care il imbratiseaza, se afla un cutit. Si stiind foarte bine ca va fi doar o chestiune de timp pana cand va simti lama rece a cutitului infigandu-i-se in spate.

Si stiind foarte bine ca merita sa stea, chiar si cu cutitul in spate, in speranta ca va vedea din nou sclipirea de bunatate in ochii omului rau. Chiar daca ea nu va mai veni.

Omul bun va spera. Pentru ca el crede in oameni. Si ii iubeste. Si ii place sa ii vada cum cresc. Cum sunt fericiti, cum se bucura. Omul bun e motivul pentru tot progresul lumii asteia. El incurajeaza, lauda, se bucura de succesul altora.

Si totusi…

Pentru asta are un pret de platit. Pretul este faptul ca sufletul ii va sangera des. Gaurit de lama rece a cutitelor semenilor sai. De multe ori, atat de des, incat se va inchide in el si se va departa de ei. Pentru ca doare prea mult, prea des si prea adanc.

Dar, de fiecare data cand va vedea o sclipire de bunatate undeva, va iesi din scorbura lui si se va duce spre ea, exact ca un fluture de noapte spre un bec. Nepregatit pentru o noua rana, care totusi va veni. Si il va durea.

Esti un om bun? Bravo. Stiu cum e. Continua. Merita. Chiar daca doare un pic…

Ce ascund ochii?


ochiMergand pe strada, toata viata mea am vazut siluete. Unele grabite, altele impovarate, unele schiopatand, altele carand sacose, unele zambitoare, altele triste. Si le-am luat per ansamblu, fara sa ma uit prea profund.

Zi de zi, de putin timp incoace, vad ochi. Perechi. Albastri, verzi, caprui. Apartinand a tot felul de oameni: femei, barbati, copii, tineri, batrani, slabi, grasi, atletici, inalti, scunzi. Si chestia interesanta e ca, neluand in seama siluetele si concentrandu-ma asupra ochilor, vad altceva. Sufletul, poate.

Ochii, indiferent de culoare, si indiferent cui apartin, sunt cu adevarat oglinda sufletului. Poti citi multe in ei, daca iti doresti asta. Si daca iti aloci putin timp.

Imi aduc aminte ca, la un seminar de 4 zile la care am fost in Londra, acum ani, speakerul a spus participantilor urmatorul lucru: “Zi de zi, mergand pe strada, vedeti oameni. Si sunteti speriati, poate terifiati de ei. De faptul ca nu-i cunoasteti, ca  nu stiti ce ascund sau de ce sunt in stare. Chiar si in metrou va e teama de cei care stau pe scaun in dreapta si in stanga voastra. Acum insa, imaginati-va un lucru: ca cei ce stau in dreapta si in stanga voastra sunt speriati de moarte de voi.”

Cuvintele astea mi-au schimbat perspectiva asupra vietii. Ne temem unii de altii, insa fara temei. Tot ce ar trebui sa facem ar fi sa ne uitam deschis unii in ochii altora. Si totul va fi bine. Am facut asta. La un alt seminar, recent, m-am dus la pauza la speaker, un tip de 2 metri si 120 kg, sa il intreb ceva. Era cu spatele. L-am batut pe umar, iar cand s-a intors l-am privit in ochi. S-a speriat de privirea mea. Deci eram jumatate cat el. A dat un pas inapoi. Ascundea lucruri. Pe care nu voia sa le vada nimeni. Am vazut asta in ochii lui. A incercat sa se echilibreze, dar n-a reusit. A ramas tulburat.

O buna prietena mi-a zis ca atunci cand ma uit in ochii ei ii vad sufletul. Apoi, o zi mai tarziu, inca doua mi-au spus asta, cerandu-mi sa nu le mai privesc in ochi.

Incearca si tu asta. Priveste in ochi, deschis, pe vanzatorul de legume din piata, pe casiera de la supermarket. Pe tipul atletic care vine amenintator spre tine dintr-un motiv sau altul. Si vei vedea ca ii vei descumpani. Se vor opri din tot ce fac, si se vor uita hipnotizati in ochii tai. Unii vor zambi, pentru ca isi vor recunoaste propriul suflet. Altii vor da inapoi, deoarece nu vor sa vezi ce au in interior.

E o experienta noua, care iti va dezvalui multe despre natura umana. Ochii, indiferent cui apartin, sunt identici. Si sunt o poarta spre sufletul lor.  Ai curaj sa te uiti in el.

5 lucruri pe care batranii le pot invata de la tineri


oldNu de putine ori am vazut persoane de varsta a 3-a care au reusit performanta de a parcurge un drum atat de lung fara a invata mare lucru. Pretind respect datorita varstei inaintate, insa vorbesc urat, se comporta urat si sunt pline de furie. Dau tinerii la o parte de pe locurile din autobuz, ca sa stea ei jos. Gesticuleaza cand cineva nu incetineste suficient de repede cand ei traverseaza strada. Injura. Au trecut prin viata ca gasca prin apa, iar lectiile prin care viata i-a trecut au avut ca urmare doar acumularea de furie si frica, in nici un caz de intelepciune sau evolutie personala.

Iata de ce o astfel de persoana nu este in masura a da sfaturi unei persoane tinere:

1. Majoritatea persoanelor de varsta a 3-a tind sa nu fie active – isi petrec timpul pe banci in parcuri sau in fata televizorului, ori – mai rau – traind pentru copii sau nepoti si uitand de ei insisi. Prin contrast, tinerii sunt plini de energie si activi

2. Un batran a uitat ce e pasiunea – de obicei isi traieste viata la un interval mediu de intensitate, mult departe de extreme. Tinerii iubesc intens si sufera intens, simt extremele si musca din viata, cu pofta, ca dintr-un fruct zemos

3. Batranii au uitat sa zambeasca si sa rada. Pentru ei nu exista decat probleme tarii, politice, problemele personale, sunt impovarati de griji. Tinerii rad si plang uneori si in aceeasi zi

4. Persoanele de varsta a 3-a nu prea stiu sa traiasca in prezent. Traiesc de obicei in trecut, in “vremurile bune”, si vorbesc despre ele cu altii de varsta lor de parca acela e varful vietii lor, si nu se va reintoarce. Tinerii sunt prezenti la tot ce se intampla in jurul lor, traiesc momentul, au experiente noi

5. Un batran nu mai stie cum era cand era tanar. A uitat complet. A uitat sa priveasca cu ochi de copil totul, ca si cum ar fi pentru prima oara. Tot ce stie este numarul de ani si experiente traite, si se simte indreptatit sa dea tot felul de sfaturi nesolicitate celor tineri. Tinerii nu fac asta. Pentru ei totul e nou, incitant. Stiu sa traiasca la extreme si sa guste viata mult mai bine decat cei cu “experienta”

Au multe de invatat de la tineri, batranii. Cum sa fie tineri din nou. Cum sa se bucure. Cum sa TRAIASCA. Dar atat de putini o fac…

Putini sunt batranii cu zambetul pe buze, optimisti, activi, deschisi la nou, pasionali. Desi greu de gasit, ei exista, insa. Si de fiecare data cand ii vad, imi creste inima de bucurie si ma simt norocos ca i-am intalnit.

Ce e erectia?


Timp de secole, milenii poate, sexul a fost privit ca ceva tabu, ca un lucru despre care nu se discuta. Ci care se face in intuneric, cu draperiile trase, in intimitate, departe de ochii sau gandurile celorlalti. Si in ziua de azi exista o mare inchidere spre a vorbi deschis despre sex. O rusine, o retinere. Desi toata lumea o face. Majoritatea ne ferim, si de multe ori condamnam cand apare ceva sexual la lumina zilei.

De ce?

Sexul nu este oare conexiunea suprema? Deschidere completa? Abandonare? Aruncare in gol? Un lucru natural, parte a esentei noastre? Iar a face dragoste – manifestarea suprema a iubirii?

Iar reprimarea si negarea lui – nu inseamna oare inchidere? Frica?

Femeile condamna pe barbati ca vor doar sex, iar barbatii nu inteleg de ce femeile spun asta de parca ar fi un lucru rau. De ce? Pentru ca ei inteleg prin asta doar conexiune, iar femeile cred ca ei de fapt doar le bifeaza, ca sa treaca la urmatoarea. Neadevarat. Trec la urmatoarea pentru ca, prin sex, un barbat, poate si inconstient, simte cum e o femeie dincolo de barierele pe care le afiseaza in viata de zi cu zi, in spatele mastii ei sociale. I-a placut ceea ce afisa ea, au facut sex, apoi nu i-a mai placut. De ce? Pentru ca a simtit ca nu e ceea ce afiseaza. In timpul sexului, a vazut care este adevaratul ei Eu. Nu i-a placut ce a vazut. Si a devenit neinteresat.

Atat femeile cat si barbatii cauta conexiunea cea mai puternica. Femeile refuza multi barbati pana sa gaseasca ceea ce cred ele ca ar putea fi ceva cu potential, barbatii le incearca pe aproape toate in speranta ca ar gasi ceva cu potential. Modalitati diferite, acelasi scop. Condamnarile reciproce ar fi de prisos.

In comunitatea dansurilor am auzit de multe ori femei exprimandu-si dezgustul ca un barbat avea erectie in timpul unui dans, multe incheind dansul in cauza sau neacceptand o invitatie viitoare din partea acelui barbat. Intreb din nou: de ce? S-a intrebat cineva cate fete se uda in timpul unui dans, dar nu stie nimeni in afara de ele pentru ca nu e vizibil din exterior? Stiu femei care au avut chiar orgasm in timpul unui dans, si l-au comparat cu o experienta sexuala suprema.

Erectia e o reactie naturala, uneori inconstienta, a corpului, la o conexiune puternica. Ca si lubrifierea unui vagin. Uneori o erectie apare inainte sa apara dorinta sexuala. Ca expresie a faptului ca barbatul in cauza se simte iubit, chiar si pentru 3 minute. Daca un barbat are erectie in timpul unui dans nu inseamna ca vrea sa ti-o traga. Ci doar te simte conectata cu el.

Stiai ca erectia e prezenta si la bebelusi? La ei de ce apare, atunci cand sunt lipiti de mama, la pieptul ei? Ce e sexual in asta? S-a gandit cineva? E pur si simplu o reactie naturala, spontana, la conexiunea dintre ei doi. Nimic de condamnat. Cum sa condamni un bebelus inocent? Ar fi blasfemie. Sunt cele mai pure fiinte de pe Pamant.

Sexul nu e ceva rau. Toata lumea il face. Si toti isi doresc nivelul urmator. Care este: a face dragoste. Pierzandu-te, abandonandu-te, uitand de tot, fiind prezent, simtind. Momentul cand doi iubiti se contopesc, plutesc parca. Nu ar fi oare mai bine sa lasam judecata deoparte, si sa acceptam sexul ca pe ceva frumos, ca pe o parte din noi?

Pentru ca, la urma urmei, exact asta e.

Fata din autobuzul de noapte


girl_sleeping_on_bus_by_italiansmilyfaceVeneam de la o seara petrecuta intr-un club de social dancing. Daca nu stii ce inseamna, iti spun eu: dans in cuplu – kizomba, bachata si salsa.

Plecand din club, coboram pe Calea Victoriei, pe jos, si mergeam spre statia de autobuz pentru a lua autobuzul de noapte. Ca o paranteza, imi place mult sa circul noaptea cu autobuzul. E gol, si liniste, nu e trafic, si totul parca are alta vibratie. De obicei veneam cu masina, dar avand in vedere ca s-a stricat, am profitat de asta sa circul mai mult cu transportul in comun. Am inchis paranteza. Si, in timp ce inchideam paranteza, am ajuns in statie.

Cam frig. Dupa 2 luni de zile de calduri mari si uscaciune,  o singura zi ploioasa a adus o racoare destul de consistenta peste Bucuresti. Si eu eram in tricou, putin transpirat pe spate de la dans. Iar autobuzul venea in 20 min. M-am zgribulit pe o banca langa statie, asteptand, singura mea sursa de caldura fiind sticla cu apa, pe care degeaba o strangeam, ca nu ajuta.

Vine autobuzul. Ma urc. Ma asez langa o fata, care statea la geam, in spatele cabinei soferului. Reflexia ei in geamul fumuriu arata ca era semi-adormita, cu ochii inchisi. Dar o simteam totusi treaza. Intuitia.

Avea o rochie cu bretele. Si, din cand in cand, la curbe, mana ei se lipea usor de a mea, apoi se dezlipea. Ma uitam din cand in cand sa-i vad expresia. Avea ochii inchisi, dar nu dormea. Si parea sa aiba control asupra corpului ei, pentru ca nu i se legana incontrolabil capul, si nu se misca de colo-colo la zdruncinaturile autobuzului. Pielea mainii ei se lipea de a mea, ocazional. Pana cand a ramas lipita. M-am uitat la reflexia ei in geam. Ochii inchisi, parea inofensiva. Si nu ma deranja. Asa ca am lasat-o sa se lipeasca de mine. Si asa a ramas, 15-20 minute. La un moment dat chiar incepusem sa cred ca doarme. Urma in curand statia unde trebuia sa cobor eu, si ma gandeam foarte serios sa mai merg inca 2 statii in plus, pana la capat, ca sa n-o trezesc.

Dar, intre timp, o vad deschizand ochii, si revenindu-si. Isi misca capul, se uita pe geam. Mana insa ramasese lipita de a mea. Desi mai avea 20 cm loc intre ea si geam, deci putea lejer sa se dezlipeasca. Dar n-a facut-o. Parea sa ii fie putin rau. Cu strangere de inima am intrebat-o: “Esti ok?”. Ea: “Da, multumesc. De fapt nu prea, dar imi revin. Putina vodca nu a omorat pe nimeni.” Am zambit. Si ea venea din club. Dar alt tip de club, diferit de al meu.

Urma statia mea. S-a ridicat, m-am ridicat si eu. Am coborat amandoi in aceasi statie. Se pare ca era comuna. Si am luat-o in directii opuse. Am mai intrebat-o o data: “Sigur esti ok?”. Ea: “Da. Multumesc ca mi-ai tinut de cald.” A zambit si s-a indepartat, uitandu-se o ultima data dupa mine. I-am facut cu mana. Si asta a fost.

Am zambit si eu, indreptandu-ma spre casa. Dragut. Deci special a stat cu mana lipita de a mea. Nu dormea, era constienta. Dar a vrut. A ales sa faca asta. Simtea nevoia. Iar eu am simtit sa o las. Oameni din astia iti fac viata un pic mai frumoasa.

De asta ma bucur ca am ales sa iau autobuzul de noapte.