11/11/2017, o zi cu o incarcatura energetica extraordinara!


Uita de dorintele pe care ti le pui de anul nou!

Sambata, este 11/11/1 (in numerologie, 2017=2+0+1+7=10=1+0= 1).

Se spune ca este o zi extrem de puternica energetic, ziua in care lucrurile la care te gandesti se manifesta mult mai repede.

Ziua de 11/11 este amplificata de faptul ca suntem in anul 1, anul noilor inceputuri, in care avem ocazia sa lasam in urma tot ce ne leaga de trecut si sa avem parte de un nou inceput.

Daca iti doresti ceva cu putere, te sfatuiesc ca te gandesti la acel lucru pe tot parcursul zilei, in special la orele 1:11 si 11:11 (atat noaptea, cat si dimineata, dupa-amiaza si seara). Puterea lui 1 este cu atat mai mare cu cat apare mai des, asa ca foloseste-o spre a obtine ce iti doresti.

Succes!

Advertisements

De ce barbatii vor in primul rand SEX ?


Fiind barbat, de cand ma stiu am tot auzit remarci de genul “Barbatii vor doar sex” (completata uneori de  “Femeile vor relatii”).

Cumva, stiind ca nu ma descrie remarca asta, prima adica, si drept vorbind – are si o nuanta un pic superficiala – as vrea sa expun punctul de vedere al unui barbat, explicat in profunzime, in speranta ca prin intelegere si informatie femeile inteligente vor privi barbatii cu alti ochi.

De-a lungul vietii, am intalnit si interactionat cu sute de femei, dar si cu sute de barbati. Am intalnit atat barbati care voiau nu mai mult de o noapte de pasiune, cat si femei care doreau acelasi lucru. Am intalnit femei in cautare de relatii, cat si nenumarati barbati in cautare de relatii (si frustrati ca nu gasesc decat femei care vor doar sex). Nu toti barbatii vor doar sex si nu toate femeile vor doar relatii. Sunt si barbati care vor doar relatii dar si femei care vor doar sex.

Incredibil, nu? Si totusi – adevarat.

Fiind cam toata viata inconjurat de femei, am avut ocazia sa aflu de la ele povesti foarte interesante de natura sexuala. Si – credeti-ma – sunt mult mai colorate si mai interesante decat ale barbatilor, mai ales pentru ca femeile nu prea vorbesc despre ele, ci le fac direct. Si le tin pentru ele. Spre exemplu, mult mai multe femei decat barbati mi-au marturisit ca au participat la sex in grup, menage a trois, swinging si ca au avut escapade de o noapte ori extraconjugale.

Revenind la oile noastre, asadar, doamnelor si domnisoarelor care credeti ca barbatii vor doar sex, iata cum stau lucrurile de fapt:

Barbatii nu vor “doar sex”, ci vor IN PRIMUL RAND SEX.

Si nu pentru a-si satisface nevoia fiziologica sau datorita inclinatiei genetice spre perpetuarea speciei. Ci pentru un motiv poate neasteptat, arhi-necunoscut atat lor, cat si femeilor. Chiar si mie mi-a luat mult timp sa il descopar.

Motivul este: conexiunea. Sexul este conexiunea suprema intre un barbat si o femeie, care surclaseaza conexiunea unei imbratisari, unei conversatii bune sau a unui sarut. In conexiunea asta, care este atat fizica cat si emotionala, un barbat isi poate da seama cu o precizie uimitoare daca femeia cu care impartaseste experienta va ramane sau nu in viata lui. Si nu, nu e vorba de numarul de pozitii pe care ea le stie, de experienta sexuala, de cat de bine se descurca in pat ori de cat de bine stie sa faca sex oral. Nici vorba. Prin actul sexual un barbat poate cunoaste o femeie in profunzimile ei emotionale. Poate vedea, sau mai degraba simti, daca e sincera sau ascunde ceva, daca e deschisa sau inchisa, daca e profunda sau superficiala, daca e intuitiva ori rationala si mai ales – daca e compatibila cu el pe plan afectiv.

Dupa o noapte de dragoste, barbatul va sti daca o va vrea sau nu in viata lui, ori daca va ramane doar atat – o noapte. Doar atunci, si nu inainte. Inainte poate il atrage energia ei si aspectul fizic. Dar determinant va fi intotdeauna sexul. Asta e motivul pentru care un barbat considera o femeie atragatoare initial, iar dupa ce se consuma actul sexual descopera ca nu e conform aparentelor, si o abandoneaza, lasand-o sa-si creeze tot felul de scenarii, cum ar fi “a vrut doar sa ma futa”, “m-a folosit” etc.

Un barbat, ca si o femeie, poate dori initial doar o noapte de conexiune sexuala. Dar depinde de cea/cel pe care o/il va alege daca va ramane doar atat. De intensitatea conexiunii pe care o vor avea.

As putea clasifica conexiunile sexuale in 5 categorii:

Nivelul 1 – conexiunea superficiala. Este o conexiune majoritar fizica. Cei 2 vor contact fizic, dar nu vor contact emotional. In timpul contactului fizic, persoanele raman inchise emotional una fata de alta. Tipuri de sex de nivel 1: sexul cu prostituate, sexul cu straini/persoane abia cunoscute, sexul intre swingeri, one night stand. Unele experiente de acest gen includ tras de par, strans de gat, dominatie – venind din partea barbatului sau palme peste fata din partea femeii, ca descarcari de furie de multe ori datorate inchiderii sau frustrarilor personale. De obicei sarutul nu e binevenit. Orgasmul feminin este predominant clitoridian ori lipsa, cel intern este rar. Posibil ca barbatul sa ejaculeze relativ repede. Caracteristic persoanelor inchise ermetic emotional, ori care nu sunt dispuse sa se deschida prea usor. Este ce mai raspandit tip de conexiune sexuala, si totodata motivul principal pentru care sexul are o reputatie proasta si vazut ca ceva superficial si mecanic.

Nivelul 2 – conexiunea fizica cu o usoara implicare emotionala – este tot o conexiune majoritar fizica, dar in care partenerii sunt dispusi sa se deschida putin si la nivel emotional, insa cu anumite limite. Poate exista sarut pe buze, dar stangaci si retinut. Cei doi incearca sa se cunoasca, insa nu sunt dispusi sa se deschida prea mult. Ca o analogie, va puteti imagina doi catei care se vad pentru prima oara si se miros reciproc la fund, tensionati, nestiind la ce sa se astepte – agresivitate sau acceptare. Orgasmul feminin de orice fel este rar.

Nivelul 3 – Conexiunea fizica cu implicare emotionala half-half. Are loc intre doua persoane care sunt dispuse sa se deschida pe jumatate una fata de alta, la nivel emotional. Astfel, actul sexual devine mai intens, apar emotii, te simti iubit/a si alintat/a. Preludiul poate include sarutari pe buze si tot corpul. Orgasmul femeii este de cele mai multe ori intern.

Nivelul 4 – conexiunea majoritar emotionala . Persoanele ori sunt familiarizate deja ori se familiarizeaza fara probleme in timpul actului sexual. Sunt deschise si doresc sa sa se satisfaca reciproc. Exista posibilitatea preludiilor lungi, sarutarilor pasionale pe buze si pe corp, stransul puternic in brate in timpul penetrarii, mangaierilor pe fata si piele. Este frecventa dovedirea iubirii reciproce prin mangaieri iubitoare si chiar soapte senzuale care pot ajunge pana la adevarate declaratii de dragoste. Ochii sunt in majoritate inchisi, ca ambii parteneri sa se concentreze mai mult pe ce simt si pe senzatii, decat sa fie atenti la stimulii exteriori cuplului.

Nivelul 5  – spirala. O numesc asa pentru ca asta e senzatia. Daca vei fi al naibii de norocos, vei intalni tipul asta de conexiune sexuala macar o data in viata. Este nivelul suprem de conexiune, in care partenerii se pierd si devin o singura entitate, simtind uneori ca plutesc si se ridica, dansand cumva unul in jurul altuia ca doua fuioare de fum, formand o spirala ascendenta. Experienta este mind-blowing, si este experimentata de persoane extrem de evoluate spiritual, deschise complet una fata de cealalta. Vorbele sunt de prisos, motiv pentru care de cele mai multe ori lipsesc cu desavarsire. Tipic unei astfel de experiente este dorinta barbatului de a prelungi placerea, reusind uneori fara sa vrea sa atinga ore de extaz fara sa aiba orgasm decat la sfarsitul lor. Femeia este extrem de bine lubrefiata, constant si abundent, si atinge orgasme multiple – uneori zeci. La sfarsitul unei astfel de conexiuni sexuale, partenerii tind sa ramana in tacere, uimiti si incercand sa-si revina din intensitatea experimentata. Acest tip de experienta este unica, si la fel de rara precum a gasi un diamant pe strada. Odata ce vei experimenta asa ceva, va deveni noul tau standard, si pe toate persoanele pe care le vei intalni in viitor le vei evalua folosind-o ca etalon.

Femeile si barbatii sunt 2 specii diferite, care se completeaza reciproc. Barbatii sunt puternici fizic, completand fragilitatea femeilor, femeile sunt deschise, comunicative si in contact cu propriile emotii, reusind astfel sa ii completeze pe barbati, pentru care genetic vorbind exprimarea emotiilor e un semn de slabiciune, si nu sunt deschisi ori in conexiune cu propriul Eu.

Barbatii vor in primul rand sex pentru ca vor conexiune, iar in functie de intensitatea conexiunii vor afla si daca sunt sau nu compatibili cu partenera lor. Si vor asta inconstient. Multi nici nu stiu ca asta vor, decat daca evolutia lor spirituala e foarte profunda si se cunosc pe ei insisi.

We need each other, whether we’re ready to admit it or not. Asta e adevarul.

Si, indiferent de nivelul lui, sexul inseamna CONEXIUNE. Iar conexiunea este frumoasa.

Cum am scapat de atacuri de panica


De cateva zile nu mai puteam sa adorm.

Atipeam, si ma trezeam brusc si violent, cu o senzatie de sufocare in gat, ca si cum cineva ar fi incercat sa ma stranga de el. Initial am dat vina pe luna plina, care imi lumina fata cateva ore bune cand stateam in pat, de cateva nopti incoace. M-am mutat in alta camera, am tras draperiile. O vreme a fost mai ok, dar apoi senzatiile au reinceput. Si nu mai era luna plina.

Asa ca am dat vina pe o raceala, si pe faptul ca gatul e inflamat. Am asteptat sa se vindece, tratandu-l cu ceaiuri, fructe si miere. Noapte dupa noapte insa, aceeasi senzatie. Incepusem sa dezvolt inca o frica: sa nu am vreo tumora in gat, care imi obstructioneaza caile respiratorii.

Raceala a trecut, treptat, dar senzatiile au continuat. Gatul nu mai putea fi considerat vinovat. Creierul a inceput sa faca tot felul de scenarii, cum ca ar fi niste energii nefaste in camera, asa ca am schimbat camera in care dormeam. Am inceput sa dorm mai bine in sufragerie, cateva zile. Treptat insa, aceeasi trezire violenta a inceput sa se manifeste in orice loc as fi dormit. Trecusera 2 saptamani.

Incepusem sa adorm tarziu si sa dorm putin. Adormeam pe la 3-4 dimineata, dupa cateva incercari concretizate in treziri agitate, sufocante, batai puternice ale inimii si transpiratii instantanee. Cand aveam un episod din asta, aprindeam lumina, deschideam geamul si dadeam drumul la un film, pana cand ma lua somnul iar.

Imi era teama sa adorm pentru ca stiam ce urmeaza sa experimentez. Si imi mai era teama ca, la un moment dat, n-o sa ma mai trezesc. Fiecare noapte devenea din ce in ce mai greu de asteptat. Si de trecut. Dormeam in medie 4 ore. 4 ore agitate, cu treziri dese si vise urate.

A trecut o luna. O luna de nopti dormite partial, pline de panica, atipeli din care ma trezeam speriat si sufocat, odihna putina. Eram o epava. Si, cand credeam ca mai rau nu poate fi, starea s-a agravat. Am inceput sa am atacuri de panica in toata puterea cuvantului. Erau declansate de venirea intunericului.

Cum incepea sa se innopteze, simteam ca nu mai pot respira bine. Incepeam sa transpir, inima incepea sa imi bata mai tare. Deschideam geamurile, iar aerul rece ma calma temporar. Dupa un timp, senzatiile reveneau. Ieseam afara, si ma plimbam. Si asta ajuta. Aerul proaspat de afara, oamenii, plimbarile nocturne cu masina si ori alte activitati desfasuram – imi luau mintea de la senzatii. Dar… era doar temporar. Senzatia era asemanatoare unui monstru violent si infometat, pe care il adormeam pentru un timp deschizand geamurile sau iesind pe afara, insa era doar o chestiune de timp pana revenea, cu forte multiplicate. In prima seara de genul asta, am hotarat sa merg la un film, sa imi mai mut gandurile.

Am ales un film “minunat”. Un thriller de 3 ore jumate, cu muzica aferenta si scenarii sumbre, gri. Sala intunecata ma sufoca. Pe parcursul filmului am iesit de vreo 4-5 ori. Senzatiile treceau temporar, apoi reveneau cand intram in sala. Fiecare bucatica a mintii imi striga sa plec de acolo, in timp de o voce interioara imi spunea sa stau. Am decis sa stau, promitandu-mi in acelasi timp ca daca ajung cu bine la sfarsitul filmului – desfac o sampanie si o beau singur. Asa ca am stat locului, infruntandu-mi frica. S-a sfarsit filmul, iar senzatia de eliberare a fost minunata. Aveam o stare asa de buna ca imi venea sa zbor. Infruntarea fricii o declansase.

Speram ca minunatia asta de senzatie sa ma ajute sa adorm. Nu s-a intamplat asa. Au trecut 2 nopti de genul asta, identice aproape.

Nu stiam ce sa mai fac. Nu intelegeam de unde vin starile. Fiind empatic, credeam inclusiv in posibilitatea ca alte persoane sa imi transmita starile lor, ori eu sa ma conectez fara sa vreau la fricile lor. Exista si posibilitatea existentei energiilor negative in casa, exista si varianta unor traume personale nevindecate, care lasate asa – se amplificasera. Credeam chiar si in faptul ca mostenisem pe linie genetica niste cicatrici emotionale de la parintii, bunicii ori stramosii mei.

Credeam cu tarie in vindecarea prin propriile puteri, dar orice incercam se concretiza in esec. Am inceput sa ma panichez si, desi nu credeam in medicamente, eram pregatit sa merg la un psihiatru. Starile erau horror.

In a doua din cele 2 seri, cand iesisem afara sa ma duc intr-un hipermarket, incercand sa scap de stari, am sunat-o pe o prietena buna, terapeut. M-a programat a doua zi. Iesirea ma calmase. Dar ce aveam sa fac in noaptea respectiva? Cum treceam eu de ea?

M-am intors cu groaza acasa.

Am pus niste filme de comedie. Erau amuzante, dar nu imi iesea nici un zambet macar. Fricile erau in background si blocau totul. Mi-am pus muzica. Nimic. Am lasat muzica mergand si mi-am facut de lucru prin casa. Intre timp, boxa conectata la calculator s-a stins, si muzica nu se mai auzea, dar videoclipurile rulau pe youtube, in autoplay, unul dupa altul.

Cand m-am intors in sufragerie, apareau versuri pe ecran. Era un video cu lyrics. Un cuvant tot aparea frecvent: “MONSTER”.

Mi-a atras atentia. Parca ceva sau cineva imi zicea sa dau drumul la boxa si sa urmaresc video-ul. Am dat de la inceput. Melodia se numea chiar “Monster”, de la “Imagine dragons”.

Versurile refrenului defilau intr-una:

“I’m only a man with a chamber who’s got me

I’m taking a stand to escape what’s inside me

A monster, a monster, I’ve turned into a monster

A monster, a monster, and it keeps getting stronger.”

 

Am urmarit pana la capat video-ul, de mai multe ori. Tot continutul lui parea sa rezoneze cu mine 99%. Lacrimi au inceput sa mi se prelinga pe obraz. Am realizat un lucru: toata viata mea m-am considerat o persoana buna. Mereu am dorit sa ajut pe altii, si detestam pe cei ce faceau rau. Facand asta insa, m-am detestat zeci de ani chiar pe mine.

De ce? vei intreba.

Pentru ca in mine, ca si in oricine altcineva, coexista 2 parti: partea buna si partea rea. Negand, respingand, neacceptand sau urand pe oricare din ele, te negi, te respingi si te urasti pe tine. Iar eu asta am facut, timp de 38 de ani. Iar acum…… abia acum – am realizat.

Am facut lucrul pe care se zice ca un barbat nu trebuie sa il faca niciodata –  am plans. 5-10-15 minute, in mai multe reprize. Nu mai stiu exact cat. Ce stiu e m-am simtit mai usurat dupa ce am facut-o.

Lacrimile au fost o descarcare puternica, iar realizarea care le-a declansat a fost si mai puternica. Ca o bomba atomica care a explodat in mine, si de care pana azi nu stiam ca exista. Noaptea insa, tot agitata a fost.

A doua zi am mai avut cateva lacrimi, m-am mai descarcat putin.

Apoi am mers la prietena mea terapeut. Timp de o ora am discutat, i-am impartasit toate experientele din ultimele zile, si i-am spus de realizarea declansata de videoclip. Intamplarea a facut ca s-a regasit si ea, si din conexunea asta am descoperit inca alte cateva chestii, cum ar fi:

  1. Oricat de dur as fi cu mine, oricat as alerga dupa fericire, realitatea e ca viata e o sinusoida. Plina de urcusuri si coborasuri. Lectia: “Do the best you can”. Nu te alerga, nu fi dur cu tine, nu avea asteptari mari de la tine. Toate astea te vor pune jos. Do the best you can.
  2. Nu sunt doar o fiinta de lumina, ci am si intuneric in mine. Ca il accept sau nu, el este acolo. Dar daca nu il accept, si voi lupta impotriva lui, voi lupta practic impotriva mea. Iar asta e reteta sigura pentru boala, emotionala si fizica. Lectia: “Accept your darkness, it’s a part of you”.
  3. Din punctul meu de vedere, trebuie sa fiu cea mai importanta persoana de pe lumea asta. Daca nu chiar singura importanta. Am venit aici ca sa invat, sa cresc si sa evoluez. Sigur, asta presupune si durere, dar atata timp cat nu voi uita de mine incercand sa ii ajut pe toti ceilalti, totul va fi bine. Lectia: “Umple paharul tau si ofera celorlalti din preaplin si din ce se revarsa pe deasupra. Daca ii vei ajuta dintr-un pahar gol nu iti va mai ramane nimic. Doar un gol.”

In noaptea care a urmat dupa terapie, la venirea intunericului am experimentat doar o usoara umbra de panica. 10% din ce era. Am dormit 8 ore. Ce-i drept, cu 3 treziri, dar fara panica. Si wtf, sunt 8 ore! Nu 4. Noaptea care a urmat dupa astea 8 ore s-a incheiat dupa 10 ore de somn, tot cu 3 treziri si 10% panica inainte, dar am dormit 10 ore. Toate noptile care au urmat apoi au fost precedate de 0% panica la venirea serii si cel putin 8 ore de somn neintrerupt. 0% sufocare, 0% teama.

In doar 2 zile, M-AM VINDECAT!

 

Reteta mea, care m-a ajutat sa scap de atacurile de panica dupa doar 2 zile, a fost urmatoarea:

– am iesit afara, in locuri publice (aerul rece, oamenii din jur, chiar si niste activitati minore cum ar fi schimbarea unui bec la masina ajuta, pentru ca iti muta focusul. Temporar, dar ajuta)

– mi-am ascultat vocea interioara si nu creierul (tineti minte ca in cinematograf mintea imi striga sa plec de la film, intuitia imi zicea sa stau)

– mi-am confruntat frica (in loc sa fug, uneori am preferat sa stau singur si sa ii cer sa imi spuna ce vrea, si sa faca ce vrea cu mine pentru ca nu o sa mai fug. Senzatiile sunt horror, dar daca le lasi sa treaca prin tine nu numai ca nu te vor omori, dar te vei simti eliberat)

– m-am descarcat prin plans, de 3 ori in 2 zile

– am deschis ochii si urechile si am vazut semne ajutatoare (daca nu faceam asta, nu vedeam versurile de pe ecran, primite parca din neant)

– am vorbit cu oamenii despre problema mea (in cazuri din astea ajuta enorm; dincolo de faptul ca te simti ascultat si inteles, multi se vor oferi sa te ajute – si asta e de cele mai multe ori luminita de a capatul tunelului. La mine luminita a fost terapia de 1 ora)

Tine minte, fiecare din lucrurile astea au contribuit la vindecarea totala. Nici unul, de unul singur, nu ar fi facut-o. Toate, impreuna, au fost reteta succesului.

Nu mi-a fost usor sa scriu toate trairile si experientele asta, pentru a fi vazute de toata lumea. Dar deschiderea asta a mea sper fie de folos cuiva.

Asta e reteta mea de vindecare in 48 de ore fara medicamente sau doctori, de 2 zile de atacuri de panica si o luna de nopti agitate.

Sper sa te ajute. Daca da, scrie-mi.

Cu drag, Razvan.

Batranul si barba


Eram ieri intr-un hipermarket din Bucuresti, la baie. Ma duc spre una dintre chiuvete sa ma spal pe maini, si cu coada ochiului vad in stanga mea o persoana care facea niste miscari ciudate, mai atipice si care nu prea pareau sa aiba legatura cu spalatul pe maini.

Ma uit la el in oglinda. Era un batran, de cam 80 ani, slab, un pic mai scund ca mine, cu parul alb, dat pe spate. Fruntea si pielea de pe fata erau incretite de trecerea anilor, iar barba deasa si alba era crescuta de 2-3 cm. Tinea in mana dreapta un aparat de ras de unica folosinta, iar in mana stanga un sapun cu care incerca sa faca spuma pe fata, pentru a se barbieri.

Asta facea! Incerca sa se barbiereasca!

Am mai vazut asemenea imagini de-a lungul timpului, cu oameni ai strazii care se spalau ori barbiereau la toalete publice din hipermarketuri ori McDonald’s-uri, dar aici era ceva diferit. Batranul nu parea om al strazii, nu mirosea ca ei. Intr-adevar, nu mirosea nici frumos, avea mirosul specific al batranilor care dupa varsta de 70-80 ani nu mai pot sau nu mai au motiv sa se ingrijeasca de igiena personala ori de imbracaminte, precum o faceau in tinerete.

Il priveam cu coada ochiului in oglinda, cu mare grija sa nu il deranjez. Isi daduse cu sapun pana si pe gulerul camasii si avea o bucatica de sapun si in ureche, iar mainile nu il mai ascultau cand incerca sa dea cu lama pe fata. Din motivul asta, reusise sa se rada doar pe obraji, la perciuni si mustata, dar cu mare greutate si cu portiuni de par ramase neindepartate. Se vedea ca ii e greu.

Deodata aud o voce indreptata spre mine: “Fiti amabil, puteti sa imi dati si mie de 2 ori cu aparatul asta?”

Era el. Ma ruga sa il ajut. Am ramas un pic blocat. Nimeni nu ma rugase vreodata sa il ajut sa se barbiereasca, si nici nu facusem vreodata asta pentru altcineva. Dar aveam un sentiment bun legat de a face asta, si intuitia imi zicea sa trec la treaba.

Si am trecut. Timp de cam 20 minute am barbierit cat am putut de bine omul care imi putea fi bunic. Nu a fost usor, pentru ca in loc de spuma de ras aveam doar sapun, aparatul nu prea taia bine, pielea era destul de denivelata si isi pierduse demult elasticitatea, iar barba era foarte deasa si tepoasa. Am finisat zonele pe care el le omisese, mai greu accesibile, de la perciuni si pe langa mustata, si am luat de la 0 partea de dedesubtul barbiei, care a fost cel mai dificil de indepartat.

In timp ce faceam asta, am auzit cateva exclamatii, printre care pot sa enumar “Doamne, s-a facut lumina!”, “Sa va dea Dumnezeu sanatate, dumneavoastra si familiei!” sau “Nu pot sa cred ca am facut-o si pe-asta!”

Intr-un final, cand am considerat eu ca treaba se ridica la standardele mele, i-am spus ca am terminat si ca se poate spala pe fata. Spalandu-se, se tot pipaia de parca nu-i venea sa creada cat de fina e pielea, si imi multumea continuu, de parca ce facusem nu era nici mai mult nici mai putin de o minune.

Mi-a mai multumit inca o data, mi-a strans mana cu putere si m-a salutat in stil militaresc, ceea ce m-a convins ca era veteran de razboi, apoi am plecat, nu inainte insa de a ii cere permisiunea sa fac o poza cu el.

Nu pot exprima in cuvinte bucuria pe care am simtit-o cand am plecat de acolo. Parca oferisem cuiva un motiv sa traiasca, asa de intens se simtea. Coborand scarile, parca pluteam.

Incredibila viata asta, cum te surprinde cand te astepti mai putin, cu lucruri frumoase.

Daca vei avea vreodata ocazia sa faci un bine, asa cum mi s-a oferit mie in baia din hipermarket, profita de ea. Fara sa iti dai seama, poti fi catalizatorul unei schimbari extraordinare in viata cuiva. Iar satisfactia e gigantica. Multumesc, bunicule, ca mi-ai dat voie sa te barbieresc.

22 de motive pentru care iubesc cainii


  1. Cainii nu au buzunare in care  sa care chestii. Si chiar daca ar avea, nu ar putea sa bage nimic in ele.
  2. Cainii nu au haine. Umbla in curul gol pe strada si n-au nici o treaba.
  3. Nu se supara daca te vad umbland dezbracat prin casa. De fapt, nici nu se mira. Li se pare normal.
  4. Nu au genti, portofele, borsete, sacose, valize, trolere, pungi. Ca n-au cum le cara.
  5. Nu stiu sa conduca. Stiu sa alerge.
  6. Nu fac curatenie.
  7. Nu au grija de dieta lor si nici de sanatate.
  8. Nu se uita la televizor.
  9. Nu beau, nu fumeaza.
  10. Nu vorbesc la telefon, nu stau pe facebook.
  11. Nu stiu cat e ceasul.
  12. Nu poarta masti. What you see is what you get.
  13. Nu tin suparare. Au memorie scurta.
  14. Nu au casa. Ca nu stiu sa construiasca. Dar totusi primesc una de la oameni.
  15. Nu au bani. Dar primesc tot ce au nevoie.
  16. Nu stiu sa scrie si sa citeasca. Dar, cumva, inteleg ce li se spune, si se inteleg unii cu altii.
  17. Gusta cu pofta din viata. Alearga de parca ar fi ultima zi din viata lor. Mananca cu pofta. Se bucura din te miri ce.
  18. Nu muncesc. Ca nu stiu cum, nici n-ar avea pentru ce si nici CV n-au.
  19. Nu stiu sa faca credite. Nici nu s-ar incadra, ca n-au vechime in munca.
  20. Nu se streseaza pentru ziua de maine. Se bucura de tot ce primesc, orice ar fi.
  21. Fac sex, mananca, se joaca, dorm. Cam asta e, pe scurt, viata lor. Si e buna.
  22. Te accepta asa cum esti: urat, frumos, gras, slab, agramat, mofturos, rational, betiv sau prost.

De ce oamenii buni si-o iau?


de ce oamenii buni si-o iauUn om bun intotdeauna va vedea bunatatea in jur.

Pentru ca vede in exterior ceea ce este el in interior.

Va vedea bunatatea chiar si intr-un om rau, sau pervers, sau siret. Daca omul rau are un singur moment de sclipire de bunatate in ochi intr-un an de zile, omul bun i-o va observa. Se va duce spre omul rau, il va strange in brate, si ii va incuraja bunatatea sa iasa la iveala. Stiind de la bun inceput ca in mainile omului rau, care il imbratiseaza, se afla un cutit. Si stiind foarte bine ca va fi doar o chestiune de timp pana cand va simti lama rece a cutitului infigandu-i-se in spate.

Si stiind foarte bine ca merita sa stea, chiar si cu cutitul in spate, in speranta ca va vedea din nou sclipirea de bunatate in ochii omului rau. Chiar daca ea nu va mai veni.

Omul bun va spera. Pentru ca el crede in oameni. Si ii iubeste. Si ii place sa ii vada cum cresc. Cum sunt fericiti, cum se bucura. Omul bun e motivul pentru tot progresul lumii asteia. El incurajeaza, lauda, se bucura de succesul altora.

Si totusi…

Pentru asta are un pret de platit. Pretul este faptul ca sufletul ii va sangera des. Gaurit de lama rece a cutitelor semenilor sai. De multe ori, atat de des, incat se va inchide in el si se va departa de ei. Pentru ca doare prea mult, prea des si prea adanc.

Dar, de fiecare data cand va vedea o sclipire de bunatate undeva, va iesi din scorbura lui si se va duce spre ea, exact ca un fluture de noapte spre un bec. Nepregatit pentru o noua rana, care totusi va veni. Si il va durea.

Esti un om bun? Bravo. Stiu cum e. Continua. Merita. Chiar daca doare un pic…

Ce ascund ochii?


ochiMergand pe strada, toata viata mea am vazut siluete. Unele grabite, altele impovarate, unele schiopatand, altele carand sacose, unele zambitoare, altele triste. Si le-am luat per ansamblu, fara sa ma uit prea profund.

Zi de zi, de putin timp incoace, vad ochi. Perechi. Albastri, verzi, caprui. Apartinand a tot felul de oameni: femei, barbati, copii, tineri, batrani, slabi, grasi, atletici, inalti, scunzi. Si chestia interesanta e ca, neluand in seama siluetele si concentrandu-ma asupra ochilor, vad altceva. Sufletul, poate.

Ochii, indiferent de culoare, si indiferent cui apartin, sunt cu adevarat oglinda sufletului. Poti citi multe in ei, daca iti doresti asta. Si daca iti aloci putin timp.

Imi aduc aminte ca, la un seminar de 4 zile la care am fost in Londra, acum ani, speakerul a spus participantilor urmatorul lucru: “Zi de zi, mergand pe strada, vedeti oameni. Si sunteti speriati, poate terifiati de ei. De faptul ca nu-i cunoasteti, ca  nu stiti ce ascund sau de ce sunt in stare. Chiar si in metrou va e teama de cei care stau pe scaun in dreapta si in stanga voastra. Acum insa, imaginati-va un lucru: ca cei ce stau in dreapta si in stanga voastra sunt speriati de moarte de voi.”

Cuvintele astea mi-au schimbat perspectiva asupra vietii. Ne temem unii de altii, insa fara temei. Tot ce ar trebui sa facem ar fi sa ne uitam deschis unii in ochii altora. Si totul va fi bine. Am facut asta. La un alt seminar, recent, m-am dus la pauza la speaker, un tip de 2 metri si 120 kg, sa il intreb ceva. Era cu spatele. L-am batut pe umar, iar cand s-a intors l-am privit in ochi. S-a speriat de privirea mea. Deci eram jumatate cat el. A dat un pas inapoi. Ascundea lucruri. Pe care nu voia sa le vada nimeni. Am vazut asta in ochii lui. A incercat sa se echilibreze, dar n-a reusit. A ramas tulburat.

O buna prietena mi-a zis ca atunci cand ma uit in ochii ei ii vad sufletul. Apoi, o zi mai tarziu, inca doua mi-au spus asta, cerandu-mi sa nu le mai privesc in ochi.

Incearca si tu asta. Priveste in ochi, deschis, pe vanzatorul de legume din piata, pe casiera de la supermarket. Pe tipul atletic care vine amenintator spre tine dintr-un motiv sau altul. Si vei vedea ca ii vei descumpani. Se vor opri din tot ce fac, si se vor uita hipnotizati in ochii tai. Unii vor zambi, pentru ca isi vor recunoaste propriul suflet. Altii vor da inapoi, deoarece nu vor sa vezi ce au in interior.

E o experienta noua, care iti va dezvalui multe despre natura umana. Ochii, indiferent cui apartin, sunt identici. Si sunt o poarta spre sufletul lor.  Ai curaj sa te uiti in el.