Doua tipuri de iubiri, complet diferite.

Si totusi, par sa se simta la fel.

Putini stiu sa faca diferenta intre ele.

Iubirea neconditionata este in forma ei cea mai simpla iubirea unei mame pentru copilul ei. Orice iubire, care se vrea neconditionata, trebuie sa aiba asta ca si temelie. O mama isi iubeste copilul indiferent cum este, ce face, ce-i ofera. Nu conteaza ca acel copil nu-i ofera nimic sau ii ia prea mult – din timp, din resurse – ea il iubeste neconditionat. Urat, frumos, linistit, galagios, solicitant, retras – e al ei. E parte din ea. Acel copil, in majoritatea cazurilor (spun aici “majoritatea” pentru ca nu toate mamele au energie materna) stie ca orice s-a intampla, mama lui este acolo. Se simte in siguranta cu ea, are un loc unde nimeni si nimic nu-i poate face rau. Acel copil stie ca e safe, nu exista riscul sa fie dat afara din casa daca mamei nu-i convine ceva la el. Nu este aruncat brusc la lupi – ca sa folosim o metafora, nu este abandonat cand mamei nu-i convine ceva. Extrapoland asta la o relatie romantica, il iubesti neconditionat pe omul de langa tine cu tot ce are: cu frumosul lui, cu uratul lui, cu bagajele emotionale, cu sanatatea mai mult sau mai putin buna, cu puterea lui dar si neputintele lui, acceptandu-l intru totul ca si pe copilul tau, pe termen nelimitat, facand tot ce poti sa-l tii in viata, sa supravietuiasca si de ce nu – sa prospere si creasca. Daca nu este cazul, atunci iubirea ta nu este neconditionata, ci conditionata.

Iubirea conditionata este afectiunea pe care cineva o simte fata de altcineva care ii ofera ce are nevoie. Acesta este cel mai raspandit tip de iubire din societatea in care traim. Il iubesti pe celalalt cat timp iti ofera ce ai nevoie, cat timp iti umple golurile pe care nu stii cum sa ti le umpli singur/a. Cat timp se intampla asta, relatia e ok. Dar daca persoana respectiva nu-ti mai ofera cele lucruri, devii nemultumit/a, apar certurile, apoi despartirile. Explicatia e simpla: nu il iubesti cu adevarat pe ACEL OM, iubesti doar ce-ti ofera el. Asa ca e foarte simplu sa-l dai la o parte cand nu-ti mai ofera ce ai nevoie si sa incepi sa cauti pe altcineva care sa-ti umple golurile pe care in mod normal ar trebui sa ti le umpli singur/a. Si asa sari din relatie in relatie, cautand persoana care sa te implineasca in feluri in care tu nu poti. E o cursa nebuna, a magarului care are un morcov atarnat de o undita in fata lui si oricat alearga – nu-l poate prinde. Fa un exercitiu de sinceritate cu tine si intreaba-te: “Il iubesc neconditionat sau doar pentru ce-mi ofera?”. Iar raspunsul la aceasta intrebare iti va spune cu adevarat daca relatia va rezista sau nu.

Adevarul e uneori dureros – dar totusi el e temelia pe care se poate construi.

Poti oare ramane cu acel om pana la sfarsitul vietii, acceptandu-l in totalitate cu bune si cu rele, iubindu-l doar pentru ca exista? Doar pentru ca e el insusi?

Fii sincer/a cu tine insuti/insati: E iubirea ta din relatie conditionata sau neconditionata?