CONFÓRT s. n. Totalitatea condițiilor materiale care asigură o existență civilizată, plăcută, comodă și igienică. – Din fr. confort.

Multi oameni (mai ales cei interesati in dezvoltarea proprie si personala) probabil se intreaba adeseori “De ce e asa greu sa parasesc zona de confort?”

Si nu se intreaba degeaba. Sa parasesti zona de confort presupune o disciplina puternica a mintii si o lupta continua si sustinuta cu ea. Cand reusesti sa faci asta prima data e ca si cum ai reusit sa escaladezi Everestul. E o senzatie de eliberare, de lipsa de limite, e ca si cum ai reusit sa faci cel mai important lucru din viata ta.

Dar – si exista un “dar”- desi nivelul de satisfactie este enorm, e important sa te mobilizezi si a faci asta din nou, altfel te reintorci in punctul 0. Ca analogie, e ca si cum impingi o masina care nu porneste, iar pana o clintesti din loc si o pui in miscare e foarte greu, apoi cand se misca necesita un efort minim. Daca insa te opresti, trebuie iar s-o urnesti din loc, ceea ce e la fel de greu ca la inceput.

Si deci de ce e totusi asa de greu?

Hai sa analizam urmatoarea situatie:

Omul exista pe Pamant de cateva milioane de ani. Homo erectus avea speranta de viata de 20-30 ani, cifra care a ramas constanta timp de cateva milioane de ani, pana prin secolul 19, cand a crescut la 30-40 ani. In ziua de azi, speranta de viata este de aproximativ 80 de ani.

Sa recapitulam: timp de cateva milioane de ani oamenii au trait in medie 30 ani, si doar in ultimii zeci de ani cifra s-a dublat. Care ar fi diferenta cea mai importanta? Confortul.

Oamenii care traiau 30 ani aveau o viata scurta si agitata, axata pe supravietuire. In perioadele alea, in care zilnic trebuia sa te lupti cu animale salbatice, sa vanezi zilnic pentru a pune mancare pe masa si a trai inca o zi, sa fii mereu alert pentru ca in orice clipa un tigru ar putea sari asupra ta, si sa dormi cu un ochi deschis pentru acelasi motiv – nu sunt chestii usoare.

Constant adrenalina iti curge in sange, iar confortul e extrem de pretios. Ba chiar creierul ajunge sa il pretuiasca atat de mult, ca te recompenseaza de fiecare data cand te simteai confortabil cu o doza de endorfine/serotonina/dopamina/oxytocina. Si a facut asta milioane de ani, asa incat nu vede de ce n-ar face asta si in prezent.

Asadar, creierul secreta in continuare substantele astea ca sa recompenseze confortul, iar noi alergam dupa ele toata viata noastra (vezi: sex, activitati placute, alcool, droguri etc.). Ceea ce creierul omite e ca acum recompensele astea nu mai sunt necesare, pentru ca mersul zeci de km prin padure cu sulita in mana s-a transformat in mers de 5 minute pana la supermarket, supravietuirea nu prea se mai aplica pentru ca nu ne mai luptam cu tigri, nu dormim pe crengi si pietre ci pe perne si saltele pufoase, stam cu fundul in masina si pe scaun toata ziua si avem tot felul de tehnologii care ne usureaza viata, iar datorita noului confort descoperit traim dublul anilor.

Dar confortul in continuare ne place. Iar industria globala exact pe asta se bazeaza: solutii pentru un confort sporit. Exemple: masini mai silentioase si care pot fi conduse din ce in ce mai usor, saltelele pe care dormim sunt din ce in ce mai confortabile, casele in care locuim au caldura, apa curenta si frigider cu mancare, accesul la informatie globala este facil, telefoanele inlesnesc socializarea, incaltamintea e comparabila cu o plimbare pe un norisor pufos versus homo erectus care MERGEA IN PICIOARELE GOALE PE PAMANT ZECI DE KILOMETRI PE ZI, MOTHERFUCKER!

So. Iata de ce sa iesi din zona de confort e atat de greu. Saracul creier nu stie ce se intampla si te recompenseaza pentru orice, iar tu devii dependent de substantele secretate de el. Le secreta cand faci o baie calda, cand mananci ceva bun, cand deschizi televizorul, cand iei salariul, cand iti cumperi casa/masina, cand iti cumperi ceva nou, cand te duci la film, cand faci sex (si asta se intampla mult mai des decat acum cateva milioane de ani). E, CUM SA VREI SA IESI DIN ASA CEVA?

Poti sa incerci. Va fi insa doar temporar, si ocazional. Propriul nostru creier ne condamna la o viata in confort, si e greu de iesit de acolo. Desi toate minunatiile universului sunt dincolo de el.