Boala secolului nostru este singuratatea.

Suntem singuri intr-o mare de oameni. In orase de milioane de locuitori. Trecem unii pe langa altii, grabiti, evitand contactul vizual. Rata sinuciderilor de sarbatori creste exponential. Barbatii din Asia isi iau amante sau iubite din plastic pentru ca sotiile nu le mai ofera conexiunea de care au nevoie. Femeile speriate de barbati prefera sa petreaca timpul liber singure, acasa, cu un pahar de vin, ciocolata si un film. Stam in acelasi bloc zeci de ani dar nu stim cum ii cheama pe vecinii nostri. Mangaiem cainele cuiva, iar pe el nici nu il bagam in seama.

Ne lipseste Conexiunea umana, ne e foame de ea. Si am cauta-o, dar ne e frica. De multe lucruri. De respingere, de suferinta, de atasament, de pierdere de sine.

Si pe buna dreptate. De ce sa mancam cacat? Chiar pe buna dreptate. In medie, un barbat care isi doreste o conexiune cu o femeie va fi respins de 100 de ori inainte sa fie acceptat o data. De-aia ii e frica de respingere. O femeie va refuza in medie 200-300 de barbati pana va accepta unul. Ii e frica sa nu sufere, ii e frica ca barbatul sa nu se agate de ea, il respinge pentru ca nu se incadreaza in tiparul ei.

In conditiile astea, cum sa ne apropiem unii de altii? E aproape imposibil.

Hai sa facem ceva! Hai sa iubim mai mult. Iubirea e cheia Vietii. Hai sa lasam de la noi, hai sa lasam frica sau orgoliul si sa facem lumea un pic mai frumoasa. Sa facem o alta fiinta umana sa zambeasca. Sa le inlaturam singuratatea. Sa ne facem un nou prieten. Unul singur!

Fa azi ceva care sa creeze o conexiune cu un necunoscut.