Am citit multe articole de-a lungul timpului, scrise de femei, despre ce joase specimene sunt barbatii. Am gasit multe imagini pe facebook, cu text, in care barbatii primeau indicatii despre cum sa se comporte, ca sa “n-o piarda”. Numerotat chiar, cu puncte de la 1-10 sau cu bullet-uri.

Si sunt convins ca toate astea au la baza niste radacini reale. Si sunt convins ca femeile in cauza au suferit destul de mult, incat sa fie determinate sa scrie lucrurile astea. Si le inteleg. Pentru ca si eu, la randul meu, am fost in locul lor. Dar si in locul barbatului care poate chiar a determinat astfel de reactii. Ceea ce imi asum. Si fiecare dintre noi ar trebui sa-si asume asta. Pentru ca toti am fost in ambele situatii, undeva pe traseul vietii.

Acum as vrea sa intorc un pic unghiul, perspectiva. Si sa vorbesc despre ceva ce nu se vorbeste mai deloc. E oarecum tabu. Dar cineva trebuie sa vorbeasca despre asta, pentru ca e o realitate a vietii, si a lumii in care traim.

As vrea sa vorbesc de impactul Femeii asupra Barbatului. Impactul emotional, adica. Vazut si simtit de un  barbat care a trait sau traieste alaturi de o femeie instabila emotional, sau care e “cu piciorul in doua barci” (sau mai multe), ca sa zic asa, sau mai ales – o femeie care nu primeste ce are nevoie.

Nu sunt un mare fan al clasificarilor, dar asta e una dintre putinele pe care le accept, pentru ca e testata si re-testata de mine, observand sute de persoane de-a lungul timpului, inclusiv pe mine insumi: unul din parintii fondatori ai coachingului, Tony Robbins, a descoperit ca fiecare fiinta umana functioneaza in baza a 6 nevoi esentiale:

– Certitudinea

– Diversitatea

– Insemnatatea

– Conexiunea

– Progresul

– Contributia

Ca esti femeie sau barbat, nevoile astea trebuie satisfacute cumva. Si le cauti intr-un singur partener. Si nu le gasesti. Decat poate cate 2-3. Restul…. restul ori vor ramane nesatisfacute (si vor fi reprimate, cauzand in timp nemultumiri care mai devreme sau mai tarziu tot vor trebui sa fie descarcate cumva), ori vor fi satisfacute din alte surse (alte activitati, alte persoane).

Am intalnit cupluri casatorite de zeci de ani, iar la fiecare dintre parteneri singura nevoie satisfacuta era certitudinea. Restul – compensate foarte slab prin diferite activitati.

Spre exemplu, ea si-a gasit implinirea mai multor nevoi mergand la biserica – a gasit acolo, in grupul ei, conexiune datorita socializarii si comunicarii, diversitate din activitati multiple, insemnatate pentru ca avea un rol acolo pentru care era apreciata, contributie datorita faptului ca avea o contributie la ceva, in grupul ei, in special prin aptitudinile culinare – facea colaci, torturi, colive. El in schimb, fiind barbat (ceea ce de obicei inseamna inchis si rezervat) – singura nevoie pe care a reusit sa si-o satisfaca, la un nivel foarte mic de altfel – a fost diversitatea. Pe care a gasit-o in a planta copaci si flori, si a le ingriji.

In orice cuplu, asteptarile sunt mari de la partener. Intri intr-o relatie in ideea ca partenerul o sa-ti ofere TOTUL. Uneori chiar pentru tot restul vietii. Dar realitatea zice altceva. Lucrurile functioneaza altfel. Si oricat ai spera tu, la un moment dat o sa fii nevoit sa iti satisfaci nevoile lipsa cu altceva. Sau sa reprimi, si sa devii o persoana plina de ura, furie, frustrata, nemultumita si mereu pusa pe cearta.

O realitate destul de dura, si greu de inghitit pentru multi, este urmatoarea:

“Nimanui nu-i pasa de tine decat prin prisma nevoilor pe care i le satisfaci.”

Prin ceea ce-i oferi, adica. Nu-i mai oferi? Next! Imediat schimba directia. Femeie sau barbat, nu conteaza. Nu-i mai oferi certitudine? O va cauta in alta parte. Diversitate? La fel. Nu mai simte ca progreseaza alaturi de tine? Asemenea. Nu mai simte ca are o contributie in viata ta sau tu in viata lui? Of course. Nu se mai simte ca inseamna ceva pentru tine? Urmatorul!

Degeaba se intreaba o femeie: “Cum a putut sa-mi fure iubitul? Eram prietene!”, sau un barbat: “Era prietenul meu cel mai bun. Cum a putut sa se culce cu nevasta-mea?”. Nu e nevoie de intrebarile astea. Pentru ca, in fond si la urma urmei, fiecare om isi urmeaza propriile nevoi, fara sa se gandeasca prea mult la impactul pe care actiunile sale il au asupra altuia. Si, nedorind sa il piarda pe celalalt, ii ascunde anumite lucruri.

Dar sa revenim la oile noastre, adica la impactul emotional al unei femei asupra unui barbat.

Am intalnit cupluri care la suprafata pareau fericite, care aveau copii mici. Ea alapta, chiar. Insa avea pe cineva. Pentru care a inceput sa ia medicamente care intrerupa lactatia, deoarece voia sa-i ofere celui de-al doilea barbat din viata ei tot ce se putea pe partea afectiva si intima. Suna urat, poate. Si la vremea respectiva recunosc ca am judecat-o. Dar in momentul asta nu. Era un om normal, cu nevoile ei, si nu voia decat sa fie fericita.

Am intalnit cupluri cu copii de scoala, in care ea a hotarat brusc sa isi paraseasca si sotul si copilul pentru ca gasise pe altcineva. Sotul lasat in urma nici pana in ziua de azi nu si-a revenit, dupa 7 ani. A ramas blocat in trecut, in momentele frumoase de familie, refuza sa accepte realitatea, isi ineaca amarul in bautura si are episoade de izbucnit in plans in mijlocul zilei.

Am intalnit femei care iubeau doi barbati, simultan. Fiecare ii oferea ceva ce celalalt nu ii oferea. Si nu putea renunta la nici unul. Nici ele nu sunt de condamnat.

Am auzit despre femei care au facut un copil dintr-o relatie extraconjugala, si au ales sa nu spuna niciodata sotului al cui e copilul de fapt, de teama destramarii casniciei. A pierderii Certitudinii, adica.

Sau despre un barbat care si-a gasit sotia in pat cu altul, si dupa ani de zile de terapie si medicamentatie, tot nu si-a revenit.

Am trecut eu insumi printr-o relatie de multi ani, in care credeam ca eram fericiti. Dar de fapt era doar confortabil, cu momente de fericire, din care lipseau cateva lucruri. Si ea s-a desprins, inaintea mea cu ceva timp, eu ramanand agatat inca vreo 2 ani de trecutul frumos.

Stiu o femeie care a divortat, avand si un copil de 2 ani, in speranta concretizarii in casatorie a unei relatii extraconjugale cu un tip de la serviciu, si el casatorit. Nu a fost sa fie. Dar si femei care dupa o relatie extraconjugala au ales sa rupa aceasta relatie, in favoarea salvarii casniciei, spunand sau nespunand sotului despre barbatul respectiv.

Stiu o alta femeie, de 50 de ani, care de 10-15 ani oscileaza intre doi barbati: fostul sot si actualul iubit. Cu perioade lungi de a se dedica cate unuia dintre ei. Ca apoi sa i se ia de el si sa se intoarca la celalalt. Impactul emotional asupra celor doi a fost distructiv, pentru ca nici unul din ei nu a putut sa-si reconstruiasca viata, ramanand amandoi legati emotional.

Sunt mii de exemple de genul asta. Toate femeile din ele nu-si doreau decat fericire. Sau libertate. Sau regasire de sine. Sau implinire.

Impactul emotional al unei femei asupra unui barbat, cand aceasta are nevoi nesatisfacute de catre el, poate fi devastator, insa. Un barbat care stie ca femeia lui e deschisa catre altii, sau chiar e implicata in alte relatii, imprima o nesiguranta constanta asupra conexiunii dintre ei, o incertitudine, si uneori sentimente de abandon emotional sau de a nu se simti suficient de bun pentru ea. Iar in conditiile in care barbatul respectiv nu accepta situatia, si se impotriveste, instabilitatea emotionala il poate imbolnavi chiar fizic (vorbesc aici de tumori craniene, boli de inima, cancer, paralizii sau probleme intestinale), ducand chiar pana la moarte, daca barbatul in cauza nu face pace cu el insusi.

Barbatii sunt diferiti fata de femei. Din punctul de vedere al evolutiei noi am evoluat ca sa fim puternici. Se vede asta cu ochiul liber, punand un barbat langa o femeie. Si vrem sa demonstram puterea asta si emotional. Suntem “puternici”, reprimand. Ne-exteriorizandu-ne. Tinand in noi. Cu urmari insa. Barbatii chelesc dupa 35 ani, si in medie traim cu 5-10 ani mai putin decat femeile.

O femeie, de bine de rau, isi descarca frustrarile. Tipand la barbatul din viata ei, sau vorbind cu prietenele. Comunicand. Noi, barbatii, suntem muti. Nu suntem in stare sa ne exteriorizam nici daca viata noastra depinde de asta. Iar in interactiunile cu alti barbati, in loc sa vorbim despre ce ne framanta, in locurile unde socializam, vorbim depre sport si bem bere.

Barbatii sunt blamati constant, dar din experienta mea proprie (avand si mult mai multe prietene femei decat barbati) – femeile au povesti mult mai interesante, traite. De care barbatii, in cele mai multe cazuri nu stiu. Mai ales cei din viata lor.

A intelege cum functioneaza un barbat e crucial pentru a-l iubi asa cum e. Din intelegerea profunda a lui se nasc sentimente de iubire si acceptare, si se disipeaza judecata superficiala, ura si resentimentele.

Chiar daca nu aratam, ca sa fim chipurile “puternici”, suntem la fel de usor afectati ca si o femeie. Uneori chiar mai profund. Indiferent cand de lati in umeri si solizi am fi.

Iar femeile care ne catalizeaza sau hranesc instabilitatea emotionala – sunt oameni. Cu nevoi. Care trebuie intelese. Si iubite. Si lasate sa Fie. Si acceptate asa cum sunt. Oricat de vie si ascutita ar fi durerea.