Scrisoarea Barbatului catre Femeie


femeieFemeie, e randul tau sa vii in fata.

Timp de milioane de ani am fost impreuna. Pas langa pas. Umar langa umar. Completandu-ne unul pe altul.

Asa am invatat, evoluand impreuna atata timp. Eu am devenit puternic, pentru a te proteja, si a construi, si a vana. Tu ai devenit fragila si delicata, dandu-mi posibilitatea de a face aceste lucruri. Si ti-ai dezvoltat latura emotionala, cu care m-ai sustinut cand am avut nevoie. Si cu care m-ai mangaiat, pe mine si pe copiii pe care i-am fi avut sau nu. Cu latura asta ai facut mai frumoasa o lume intreaga. Milioane de ani.

Milioane de ani ai stat cu un pas in spatele meu, sustinandu-ma din umbra. Asa ti-ai dorit. Si asa am decis, impreuna. Iar acum iti doresti sa vii in fata. Te invit cu drag. Pentru ca e momentul sa faci asta. E momentul tau.

Tot timpul asta am creat o lume a mea. Am construit, am inventat lucruri noi, incredibil de detaliate tehnic. Zgarie-nori, avioane, masini. Dar si razboaie. Si o societate bazata pe legi fara suflet. O lume rationala. Care acum e atat de stricata si peticita, ca orice i-as face – nu mai functioneaza cum trebuie. Am incercat sa repar multe, asa cum am stiut mai bine. Nu prea mi-a reusit.

Am obosit. In lumea pe care am creat-o nu-mi mai gasesc locul. A devenit un monstru lacom pe care zi de zi ma chinui sa-l tin sub control, si zi de zi isi lasa amprenta asupra mea. Ma umple de rani. Rolul meu primordial, pe care il am in ADN de milioane de ani, acela de a-mi intretine familia, greu mi-l mai indeplinesc. Cateodata, oricat as incerca, nu reusesc. Stresul isi lasa zi de zi amprenta asupra mea. Imbatranesc pe zi ce trece, albesc, ma imbolnavesc si mor, cu ani de zile inaintea ta. Si te las singura.

Nu mai vreau asta. Si mi-e greu. Te rog, iarta-ma. Iarta-mi neputinta. Stiu ca eu trebuie sa fiu cel puternic, dar de cele mai multe ori ajung sa fiu slab. Uneori te cert, sa mai golesc paharul de frustrari adunate din viata. Alteori tu ma certi, pentru ca nu imi indeplinesc rolul meu, asa cum am convenit acum milioane de ani.

Si ai dreptate. Iarta-ma ca iti pun pe umeri si responsabilitatile mele. Dar poate asa sunt randuite lucrurile. Sa ai sansa sa poti veni si tu in fata. Sa construiesti o noua lume, mai frumoasa decat cea pe care am construit-o eu. Sa pui suflet in ceea ce eu n-am pus.

Eu voi face un pas in spate. Sa ma cunosc mai bine. Sa ma impac cu emotiile mele. Sa plang. Sa ma accept. Sa ma odihnesc. Si poate sa revin cu forte noi. Am nevoie de asta. Iar tu – construieste. Dar nu ceea ce construiesc eu, ce este tehnic. Asta voi face in continuare, ca si pana acum. Nu ma voi opri din construit. Lasa-mi mie partea tehnica. Tu construieste cu sufletul. Pune-l in tot ceea ce faci. Fa ceea ce-ti place sa faci, din toata inima ta. Arata-ti lumina, puterea, stralucirea. Care atata timp au stat ascunse in spatele meu. Meriti asta.

E greu, stiu. Dar nu esti singura. Eu o sa fac ce ai facut tu – o sa te sustin. Nu esti singura.

Si chiar daca esti puternica, eu te voi proteja. Te voi apara. Voi fi partenerul tau. Iar la sfarsitul zilei, nu incerca sa-mi reprosezi neputinta mea, in speranta ca voi schimba ceva. Nu ma face sa ma simt slab, pentru ca nici unul dintre noi nu va fi multumit, si ne vom rupe in doua. Da-mi voie sa fiu cum aleg sa fiu, si accepta-ma, te rog. Iar eu te voi strange in bratele mele puternice, te voi privi adanc in ochi si in suflet, si te voi mangaia pe obraz.

Hai, curaj. Paseste in fata!

Arata-ti stralucirea, lumina! PUTEREA!

Arata ca poti face o lume mai buna. Cu bunatatea ta, cu daruirea ta, cu sensibilitatea ta, cu iubirea ta. Cu bucuria ta, cu zambetul tau!

E momentul tau, pe care l-ai asteptat atat si atat timp! Il meriti.

Straluceste!

 

Advertisements

One thought on “Scrisoarea Barbatului catre Femeie

  1. Acum e vremea femeilor. E timpul Femeii care conduce.
    Nu vei fi dezamagit decat de vremurile care ofera aceasta oportunitate, a Femeii.
    Stiu ca nu place. Stiu ca mereu ea sustine, provoaca, aducatoare de iubire si de prunci. Insa, neputinta firii umane isi arata coltii. E bine sau nu? Daca ai facut atatea avioane si tehnologie, m-ai lasat singura sa decid ca pot face si altceva decat sa crosetez. Pot conduce guverne, pot fi manager, pot fi si pilot pentru ca mi-ai dat voie sa fiu alaturi de tine, chiar daca’ copiii plangeau acasa. Pot fi un magistrat de succes. Pot sa fiu si ofiter de politie si sa trag cu arma. Mi-ai dovedit ca sunt abila si ai incredere in mine, dar daca m-ai inselat te-am si impuscat, pentru ca ai crezut ca femeia e proasta. Si te plangi pe la colturi ca femeia nu mai e ce-a fost. Si ai ramas cu mult inapoia vremurilor ca femeia vrea banii tai si te plangi ca se duce cu o masina de lux. Dar cine crezi ca i-a dat voie? Nu cumva tu? Daca o dojenesti, daca faci comparatii cu alte femei pe strada, daca intorci capul ca o rotativa femeia se reorienteaza si a intrat in primul bolid creat de tehnologiile inalte. Ca doar de aceea au fost create. Nu?
    Din pacate spre batranete femeile au inca puterea si abilitatea de a se sustine si singure. Pe un barbat trebuie sa il obllojesti ca pe un copil.
    Tu ce ai facut pana acum? Unde ai fost? Unde ti-ai construit lumea pana acum departe de femeia ta?
    Ati crezut toti ca veti fi niste milionari. Ca veti avea femeile rotind in jurul vostru. Ati avut orgolii mari de constructori de lumi. Insa s-a dovedit si o alta fata a realitatii, ca femeia se poate adapta in mediul croit de voi si atunci a fugit cat a putut. A muncit prea mult si e obosita ca sa te mai aiba in spate si sa te inteleaga dupa ce ai inselat-o atat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s