Exista 2 tipuri de oameni: oamenii preponderent Intuitivi, si oamenii preponderent Rationali.
Conform unor studii, cei intuitivi folosesc preponderent partea dreapta a creierului, iar cei rationali preponderent pe cea stanga. Emisfera dreapta este responsabila cu partea creativa, procesarea emotiilor, senzatiilor, culorilor, sunetelor, imaginilor, pe cand cea stanga se ocupa cu statistici, planuri, scenarii, calcule, plusuri si minusuri.
Cumva, pare ca partea dreapta a creierului este controlata in mod direct de intuitie, adica de suflet, in timp ce partea stanga pare sa fie goala de orice sentiment, si condusa de ratiune, cu toate calculele ei.
Oamenii intuitivi se inteleg perfect. Pentru ca se simt. Oamenii preponderent rationali se inteleg si ei perfect. Intuitivii si rationalii nu se inteleg. Unul vorbeste chineza, celalalt swahili. Pentru ca un intuitiv sa inteleaga un rational, trebuie sa-i ceara multe detalii si sa-i puna intrebari, pentru motivul ca rationalul nu transmite emotii, ci emite ganduri, scenarii, calcule. Vorbeste despre lucruri palpabile, concrete, uneori matematice. Iar pentru ca un rational sa inteleaga un intuitiv, trebuie sa-l faca sa vorbeasca pe limba lui – in cifre, concret si palpabil.
Intuitia si ratiunea au fiecare rolul ei: cand intuitia functioneaza, starea ta este una buna spre foarte buna, pe alocuri extraordinara. Zambesti, esti in flow. Toate semafoarele sunt verzi, lucrurile se potrivesc de minune, vin doar chestii frumoase spre tine. Cand insa starea buna este inlocuita de una proasta, intuitia dispare. Iar pupitrul de comanda este preluat de ratiune, care a fost creata pentru a nu lasa corabia fara cineva la carma. Ratiunea va fi prin urmare prezenta in cazul in care o persoana simte emotii negative: frica, stres, furie, tristete.
Sunt un mare fan al descoperirii de sine. Iar rezultatul analizei de o viata asupra propriei persoane, dar si a altor persoane, spune urmatoarele: in momente in care ratiunea e la carma, statisticile, scenariile si calculele (desi facute pentru a lua cea mai buna decizie) sunt de cele mai multe ori dezastruoase. Luam decizii calculate, dar proaste. Si ne intrebam de ce. Si ca sa raspund la aceasta intrebare, vom trece la nivelul urmator: constient vs. subconstient.
Mintea constienta proceseaza 40 de stimuli de mediu pe secunda. Enorm, nu? Nu. Pentru ca subconstientul proceseaza 20 de milioane (!) de stimuli de mediu pe secunda. Hm…. Deci. Fara deci. Constient: 0,0001%, subconstient 99, 9999%. Credeai ca iti controlezi viata in mod constient, nu? Sucker.
Imagineaza-ti un mic scenariu. Mergi pe strada, avand o stare buna. In 5 min, starea buna e inlocuita de una oribila, cu o durere incredibila de cap. Nu-ti vine sa crezi. Te intrebi de ce. Constientul raspunde: “O fi de la vreme”. Multumit de raspuns, iti continui drumul in ignoranta. Nestiind ca, mergand pe strada, pe langa tine a trecut neobservata (neobservata de constient, observata insa in cel mai mic detaliu de subconstient) o persoana care semana si avea parfumul identic cu cel pe care il avea iubita ta din liceu, pe care ai surprins-o tinandu-se de mana cu altul, si care ti-a rupt inima in doua. Amintirea dureroasa a adus in prezent numeroase alte dezamagiri in dragoste din trecutul tau, care adunate ti-au creat imaginea de loser, de care fug toate femeile. Senzatia de depresie s-a accentuat, iar ratiunea a inceput sa caute solutii pentru de-loserificarea ta, intr-un ritm de 5-10 ganduri/secunda, dand nastere la o mini-durere de cap. Negasind solutii, cautarea a continuat, durerea de cap amplificandu-se. Iar tu crezi ca e de la vreme, si iei un nurofen. There you go.
A incerca sa intelegi cu mintea constienta pe cea subconstienta (adica cu 0,0001% pe 99,9999%) e echivalentul unei situatii in care o furnica incearca sa inteleaga cum functioneaza universul. Sau a alteia in care un om incearca sa construiasca un bloc de 10 etaje folosind un singur ciocan. Nu zic ca nu se poate, insa e oribil de greu. Motiv pentru care ar trebui sa fii recunoscator pentru momentele de claritate, de “A-ha!”, de “Evrika!”, in care pur si simplu ti se aprinde un bec, iti pica o fisa, sau esti luminat de un reflector divin. Sunt nepretuite.
O prietena mi-a zis odata ca trebuie sa existe un echilibru intre intuitie si ratiune. Sa coexiste. Nu. Lucrurile nu functioneaza asa. Ele nu pot exista concomitent. Sunt doi boxeri pe ring. Unul trebuie sa fie mereu castigator, nu amandoi. Pentru ca se bat cap in cap. Rar, dar rar de tot – cad de acord. Adica ratiunea pica cu calculele pe intuitie. Cand intuitia functioneaza, nu functioneaza ratiunea. Iar cand ratiunea functioneaza, nu functioneaza intuitia. Cand ai o stare buna, nu poti sa ai concomitent una proasta. Si nici invers.
Ratiunea e pana la urma doar o ultima solutie, un backup, un last resort. Pentru momentele cand starea ta nu e una prea buna. Doar ca… in lumea in care traim starile noastre sunt preponderent proaste. De-aia suntem guvernati de frica, stress, furie. Prin urmare, cream o lume rationala. In care intuitivii sunt o raritate. Deciziile noastre sunt calculate, luate pentru ca “trebuie” sau in scopul de a preveni o durere viitoare. E, nimic nu “trebuie”, iar durerea viitoare te ajuta sa cresti mult mai mult decat confortul caldut.
Copiii pana la 3-4 ani sunt preponderent intuitivi. Pana cand mediul ii transforma. Noi ii transformam in copii fidele ale noastre. Rationale. Sa ne oprim, zic.
Intuitia este sufletul tau. Suflet care poate a existat in corpuri diferite pe parcursul a miliarde de miliarde de miliarde de miliarde de ani. Are informatii pe care evolutia ta, de la bacterie, pana la forma actuala, de om, nu le va avea niciodata. Pentru ca informatiile din evolutie sunt strict legate de supravietuire, transmise prin ADN de la parinte la copil. Iar informatiile pe care le are intuitia sunt legate de progresul tau ca spirit, de cresterea ta emotionala. Vrei sa ai o viata frumoasa?
Intuitia. Inestimabil atu. Ai incredere in ea.
Durerea de cap te pune la pat. Cam asa am putea spune intr-un registru.
Faptul cu transmiterea genetica din ultima parte sunt de acord. Dar ce facem noi cu bagajul pe care il avem? Avem o viata in care putem sa il imbunatatim.
Bineinteles depinde de mediul in care ai trait sau traiesti in prezent sau de alti factori externi mai ales sociali.
Viitorul ti-l schitezi si de multe ori se intampla chestia aceea “ai grija ca ce gandesti s-ar putea sa ti se intample” iar multi binevoitori au grija de asta 😀
Pana acum nu ma uitam la vide-ouri motivationale pana cand odata aflata intr-o sala de conferinte ne-am trezit pe ecran cu povestea lui Jennife Bricker abandonata de familie fiind sora de sange cu gimnasta de origine roma Moceanu. Depasirile de handicap sunt peste puterile mele de intelegere de acum in afara celor spuse in documentar. A uimit America
Deci chiar cu un bagaj genetic slab al unora mai lucreaza motivatia, determinarea, dorinta de a depasi limite. Poate am spune ca ar fi niste exeperimente insa atunci cand ai oameni care te valorizeaza, atunci te si ajuta sau ajutorul lor chiar subliminal da un plus enorm
Voi pune aici acel video.
Faptul ca dupa ’89 foarte multi si chiar talentati au esuat a fost modul in care tinerii de atunci au fost priviti si neprimiti practic pe nicaieri, devalorizati, luati in bascalie de oamenii imbogatiti peste noapte si a fost o lupta grea si pentru multi pierduta si chiar o tinerete trista.
Nu au fost oameni competenti care sa ii ridice, macar moralul.
Oamenii din domeniul sanatatii cereau bani grei pentru aducerea psihicului unor oameni la linia de plutire.
Sper sa se vada videoul